Timisoara, str. Divizia 9 Cavalerie, nr. 25
Close

Efectul antitumoral

Este cunoscut faptul ca hipoxia este o caracteristica comuna a diferitelor tumori solide. Afectarea locala a aparatului circulator determina generarea unei populatii heterogene de celule tumorale care nu sunt alimentate normal cu oxigen si nutrienti in cele mai multe regiuni ale tumorii, cu exceptia celor care se afla in imediata apropiere a vaselor de sange. Diviziunea celulara redusa observata in zonele cu oxigenare scazuta in tumori are ca rezultat rezistenta atat la radioterapie, cat si la chimioterapie.

Mai mult, zonele slab vascularizate ale tumorii pot fi perfuzate prin niveluri subletale de agenti citotoxici, ceea ce duce la rezistenta dobandita fata de chimioterapie. Un studiu publicat in revista Nature a demonstrat, de asemenea, ca hipoxia poate fi responsabila pentru o varietate de efecte de modulare a cresterii care ar putea conferi un avantaj de crestere celulelor canceroase.

Doctorul Otto Warburg a fost primul cercetator care a demonstrat legatura directa dintre oxigen si cancer. Studiile sale au aratat ca principala cauza a aparitiei formatiunilor canceroase este lipsa oxigenarii corespunzatoare a celulelor sanatoase. Mai exact, cercetarile sale au relevat faptul ca celulele canceroase sunt anaerobe (nu au nevoie de oxigen pentru a supravietui), dezvoltandu-se cu precadere in medii slab oxigenate. Warburg a mai observat si ca o usoara alcalinizare a corpului determina cresterea ratei absorbtiei oxigenului. Astazi, concentratiile scazute de oxigen sunt un marker comun la majoritatea pacientilor diagnosticati cu boli cronice.Cercetatorul afirma in 1966 la o conferinta a laureatilor premiului Nobel in Lindau, Germania:

„In urma experimentelor am stabilit ca o inhibare cu 35% a procesului de oxigenare este deja suficienta pentru a atrage dupa sine o astfel de transformare in timpul dezvoltarii celulei,”.

Doctorul Warburg era de parere ca aproape orice factor poate conlucra la dezvoltarea cancerului. Insa, in ciuda acestei predispozitii multifactoriale, exista o singura cauza directa a aparitiei cancerului: inlocuirea, in celulele sanatoase, a procesului de respiratie celulara cu cel de fermentatie. Toate celulele din corp produc energia necesara supravietuirii cu ajutorul proceselor de respiratie celulara, in timp ce celulele canceroase obtin aceeasi energie ca urmare a proceselor de fermentatie. Astfel, celulele sanatoase traiesc intr-un mediu aerob (ce contine oxigenul necesar respiratiei), in timp ce tumorile traiesc in medii partial anaerobe. Pe parcursul dezvoltarii formatiunii canceroase, procesul de respiratie celulara este tot mai putin activ, fiind inlocuit treptat de fermentatie. Concomitent, are loc transformarea celulelor sanatoase in celule anaerobe, ce se divid haotic, nu isi mai pot indeplini functiile si nici nu mai pot comunica corect cu celelalte celule. Toti agentii cancerigeni afecteaza procesul normal al respiratiei celulare, in mod direct sau indirect.

In timp, expunerea la concentratii tot mai scazute de oxigen determina afectarea functiei si structurii enzimelor implicate in procesul de respiratie celulara. Astfel, pentru a putea supravietui, celula inlocuieste treptat acest proces cu procesul de fermentatie. In final, aceste celule devin canceroase atunci cand este inregistrata o scadere cu 35% a ratei de oxigenare. Astfel, in lipsa oxigenului, pentru a putea supravietui, celula trebuie sa produca energie folosindu-se si de alte resurse. Fermentatia este un astfel de proces. In timp, aceasta poate determina transformarea unei celule sanatoase intr-o celula canceroasa. Prin fermentatie, celulele canceroase produc acid lactic in exces. Aceasta substanta, acumulata in organism, este toxica si impiedica transportul oxigenului la celulele sanatoase din jurul ei. In timp, pe masura ce aceste celule se divid, cancerul se poate raspandi si in alte tesuturi din corp.

Ulterior, ipotezele lui Warburg au fost confirmate si de studiile altor cercetatori care au observat distrugerea enzimelor implicate in procesul de respiratie celulara atunci cand concentratiile oxigenului scad prea mult.

HBOT creste in mod drastic cantitatea de oxigen dizolvata in plasma, oxigeneaza tesuturile hipoxice si promoveaza neovascularizarea, conducand in cele din urma la cresterea debitului sangvin. Aceste caracteristici ale oxigenoterapiei hiperbarice cresc presiunea partiala a oxigenului in interiorul tumorii si o fac mai susceptibila la radioterapie.

HBOT a fost utilizata extensiv si cu succes in radioterapie pentru a creste sensibilitatea la radiatii si oxigenarea tumorilor. In aceiasi maniera, terapia cu oxigen hiperbaric e imbunatateste perfuzia agentilor chimioterapeutici in tumorile hipoxice si susceptibilitatea celulelor tumorale la astfel de medicamente.

Unele studii au sugerat ca oxigenoterapia hiperbarica poate promova cresterea sau recurenta malignitatii prin promovarea angiogenezei, in timp ce alte studii au demonstrat efecte inhibitoare asupra cresterii tumorale. Cu toate acestea, doua grupuri de cercetare independente au revizuit recent datele experimentale si clinice din literatura din ultimii 50 de ani si au concluzionat ca expunerea intermitenta la HBOT nu a avut efecte stimulative asupra cresterii cancerului primar sau metastatic.

In prezent, HBOT este utilizata clinic in asociere atat cu tratamenteke clasice cat si tratamente complementare si de sustinere precum ozonoteraoia si perfuziile cu vitamin, minerale si antioxidanti.

Important!

Textele de pe acesta pagina sunt pur informative si nu inlocuiesc consultul medical.

Pentru mai multe informații nu ezitați sa ne contactați, echipa MedOzon este mereu alături de tine!

Dr. Genes Ciprian

0723.347.654

Receptie:

0356.453.452

Nu uitati sa vizitati pagina noastra de facebook Ozonoterapie Timisoara/Medozon.

Multa sananate!