Timisoara, str. Divizia 9 Cavalerie, nr. 25
genesciprian@yahoo.com
0723.347.654, Receptie: 0356.453.452
Close
0723.347.654, Receptie: 0356.453.452 genesciprian@yahoo.com

La ora actuală este cunoscut faptul că PDT mediază afectarea tumorală prin trei mecanisme. În primul rând, e vorba de generarea de specii reactive de oxigen (ROS), cu efect direct de distrugere a celulelor canceroase. De asemenea, PDT afectează și vascularizația tumorală, determinând sistarea alimentării cu sânge în zona respectivă. Iar cel de-al treilea mecanism este reprezentat de activarea unui răspuns imun specific targetat împotriva celulelor tumorale. Bineînțeles, cele trei mecanisme nu acționează independent, fiind descrise interferări.

Rolul medicamentul fotosensibilizant administrat este acela de a transfera energia din fasciculul luminos la nivelul oxigenului molecular, în vederea generării de ROS. Se crede că efectul biomodulator ce apare la nivel celular și tisular este determinat, de fapt, și de absorbția energiei luminoase de către fotoreceptorii endogeni.

Receptorii primari fotoactivați sunt componente ale ciclului respirator celular. Activarea acestor receptori determină, în funcție de doza de energie luminoasă administrată, stimularea sau inhibarea metabolismului celular. Se crede că dozele mici sunt cele care reglează producția de specii reactive de oxigen. Lumina din spectrul vizibil poate determina modificări fotochimice la nivelul fotoreceptorilor mitocondriali, alterând metabolismul celular și producând un efect de transducție la nivelul altor componente celulare (efect biomodulator). Alte studii sugerează faptul că acest efect este determinat și de modificările fotofizice ale canalelor de Ca2+ de la nivelul membranei celulare.

PDT utilizează energia luminoasă în vederea afectării sau distrugerii țesutului targetat. Energia este transferată oxigenului molecular în vederea sintezei unei forme de oxigen, oxigenul singlet. Se crede că acest oxigen singlet este cel care imprimă cel mai important efect citotoxic, reacționând cu componentele celulare și determinând, în cele din urmă, apoptoza celulară și distrugerea tumorii. În timpul acestui proces, medicamentul fotosensibilizant este regenerat, pentru a acționa catalitic, cu producția a numeroase molecule de oxigen singlet la o singură moleculă de sensibilizant administrat.

Rezultatele unui trial clinic I/II au demonstrat că PDT poate determina ablația tumorilor pituitare, prevenind recurența la pacienți care suferiseră rezecție chirurgicală și radioterapie.

În cazul cancerelor de piele, PDT este unul din tratamentele de rutină, utilizarea sa fiind tot mai larg răspândită.

Studiile au descris diferite avantaje ale terapiei, comparativ cu alternativele clasice (intervenția chirurgicală și radioterapia): este o metodă non-invazivă, poate fi administrată specific, doze repetate pot fi administrate fără a exista riscul limitărilor asociate radioterapiei. PDT poate fi administrată în spitale, clinici sau centre medicale de recuperare, și nu este grevată de efecte secundare.