Martinus Van Marum

Nikola Tesla

dr. Otto Warburg

In anul 1783 – olandezul Martinus Van Marum sesizeaza si consemneaza pentru prima data formarea unui gaz, cu miros specific, in preajma descarcarilor electrice din atmosfera.

1839 – 1840 – chimistul de origine germana Christian Friedrich Schobein este primul om care descopera, izoleaza si denumeste gazul ca fiind “Ozon”. Denumirea de “Ozon” provine din grecescul “ozein”, care inseamna “miros”. A descoperit ozonul in timpul unor experimente de electroliza a apei, la Universitatea din Basel, Elvetia.

1857 – primul generator de ozon, creeat de Werner von Siemens, in Germania.

1880 – chimistul britanic Walter Noel Hartley descopera pentru prima data proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete.

1893 – ozonul este utilizat prima data pentru purificarea apei potabile, in orasul Ousbaden din Olanda.

1896 – primul generator de uz medical – patentat de Nikola Tesla, urmand ca in 1900 sa infiinteze compania Tesla Ozon Co.

1898 – medical german Benedict Lust a pus bazele ozonoterapiei.

1906 – este construita prima fabrica de dezinfectare a apei pe baza de ozon, in Nisa, Franta.

1914 – 1918 – ozonul a fost folosit intens in timpul Primului Razboi Mondial pentru tratarea plagilor, a cangrenelor si pentru combaterea efectelor gazelor otravitoare.

1915 – medical german Albert Wolff a folosit ozonul pentru tratarea cancerului de colon si a ulcerului gastric.

1916 – existau in jur de 50 de instalatii de purificare a apei cu ozon in Europa. Apoi a fost descoperit clorul, iar utilizarea ozonului a fost mult redusa, clorul avand costuri de utilizare mult mai reduse.

În 1944, Dr. Otto Warburg a castigat al doilea premiu Nobel pentru medicină pentru descoperirea cauzei de bază a apariției cancerului în cazul respirației celulare deteriorate.

În 1948, Dr. William Turska din Oregon a început folosirea unei mașini de ozon creată după un design propriu (Aethozone). În 1951, Dr. Turska a scris articolul “Oxidarea”, care este de actualitatea chiar și în ziua de azi.

In 1952, Institutul National al Cancerului a verificat constătarile Dr.-ului Otto Warburg referitoare lipsa de oxigen ca fiind principala cauză a cancerului.
Din 1953, Dr. Hans Wolff a început formarea mai multor doctori germani în ozonoterapie.

În 1954, Frank Totney a publicat “Oxigenul: stăpânul cancerului “.

În 1956, Dr. Otto Warburg a publicat “Originea celulele canceroase” în Science, în 24 februarie 1956, Vol. 123, Num. 3191.

În 1957, Dr. J. Hansler a patentat un generator de ozon care a constituit baza expansiunii germane în terapia cu ozon în ultimii 40 de ani. Astăzi, peste 8000 de medicii germani folosesc terapia cu ozon zi de zi.

În 1961, Enciclopedia de Tehnologie Chimică a declarat: “În timpul istoriei de 80 de ani de utilizare pe scară largă a ozonului, nu a existat niciodată o moarte umană atribuită ozonului”.

În 1961, Dr. Hans Wolff a prezentat tehnicile de autohemoterapie majore și minore.

În 1966, Dr. Otto Warburg, ca și director al Institutului Max Planck pentru Fiziologie Celulară a ținut o prelegere cu tema “Cauza principală și prevenirea cancerului” la o reuniune de laureați ai Premiului Nobel de la Lacul Constance, Germania.

În 1971, Dr. Hans Wolff și Prof. Dr. Siegfried Rilling au fondat Societatea medicală germană de terapie cu ozon.

În 1972, Asociația Internațională de Terapie cu Oxigen a fost fondată de Dr. George Freibott,ca succesor la Asociația de Est pentru Terapia cu oxigen din 1913.

În 1977, Dr. Renate Viebahn a oferit o imagine de ansamblu a acțiunii biologice a ozonlui.

În 1979, Dr. George Freibott a tratat cu succes, cu ozon, un pacient haitian diagnosticat cu SIDA și care suferea de sarcom Kaposi.

În 1980, Dr. Horst Kief a raportat, de asemenea, succesul în terapia cu ozon pentru pacienții cu SIDA.

În 1980, F. Sweet, publică “Ozonul inhibă selectiv cresterea celulelor canceroase umane”, în revista evaluate de colegi, Science, Vol. 209.

În 1982, manualul german despre “ozonul medical” este publicat de Dr. E. Fischer în Heidelberg.

În 1983, prima conferință internațională a Asociației ozonului avînd ca și scop ozonul medical a avut loc în Washington DC, Statele Unite ale Americii. Rezumatele au fost publicate în cartea “Aplicații medicale ale ozonului”, compilate și editate de Julius Laraus.

În 1985, Dr. Renate Viebahn a publicat “Procesul biochimic fundamental în terapia cu ozon”. Dr. Siegfried Rilling a publicat “Aplicații clinice de bază ale terapiei cu ozon”.

În 1987, Dr. Siegfried Rilling și Dr. Renate Viebahn au colaborat la publicarea textului medical “Utilizarea ozonului în medicină” care este considerat standard în terapia cu ozon.

În 1990, cubanezii au raportat succes in tratarea cu ozon a glaucomului, conjunctivitei.

ln anului 1990 erau deja in Europa peste 2000 de instalatii de purificare a apei cu ozon. In prezent ozonul este folosit in cele mai diverse domeniiinitei pigmentare.

În 1992, rușii au raportat folosirea cu succes a ozonului într-o baie de saramură pentru a trata arsurile.

In 2010 Declaratia de la Madriad a fost semnata de 38 de Asociatii Nationale si internationale si a fost tradusa in 12 limbi.

Astăzi, terapia cu ozon este recunoscută în Germania, Italia, Franța, Rusia, România, Polonia, Cehia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Israel, Japonia, Singapore, Brazilia, Cuba, Mexic, 4 provincii canadiene și 14 state din SUA (Alaska, Washington, California, Colorado, Nevada, New Mexico, Texas, Oklahoma, Georgia, New York, Carolina de Nord, Ohio, Minnesota).

DECLARAŢIA DE LA MADRID ÎN LEGĂTURĂ CU OZONOTERAPIA

Aprobată de “ Întîlnirea Internaţională a Şcolilor de Ozonoterapie”, care a avut loc la Academia Regală Naţională de Medicină, la Madrid, între 3 şi 4 iunie 2010, sub auspiciile Asociaţiei Spaniole a Medicilor Profesionişti în Ozonoterapie (AEPROMO) Nota Bene: “Declaratia de la Madrid privind Ozonoterapia” este ghidul si documentul de lucru al Comitetului Stiintific International (ISCO3 – www.isco3.org).

Este de datoria acestui Comitet sa introduca modificari ori de cate ori este necesar, in interesul mentinerii actualizate a Declaratiei in conformitate cu cercetarile stiintifice efectuate in diferite locuri din lume in domeniul ozonoterapiei.

“Declaratia de la Madrid privind Ozonoterapia” este primul document de consensus din istoria ozonoterapiei la nivel mondial, si care a devenit singurul document din domeniu cu adevarat international si cu o mare recunoastere mondiala . Pana acum, “Declaratia de la Madrid privind Ozonoterapia” a fost semnata de 38 de Asociatii Nationale si Federatii Internationale din Africa, America , Asia si Europa . “Declaratia de la Madrid privind Ozonoterapia” a fost tradusa in urmatoarele 12 limbi : araba, engleza, finlandeza, franceză, germana, italiana, japoneza, portugheza, spaniola, romana, rusa si turca . Versiunea oficiala este in limba engleza si spaniola . Ultima semnatura si/sau traducere : Madrid, 22 iulie 2014

In prezent, ozonoterapia se foloseste in Europa, Franta, Germania, Italia, Rusia, Suedia, Ucraina, Spania, Canada, Mexic, Cuba si in alte tari.