Medicina interna

TERAPIA CU OZON IN CLINICA BOLILOR INTERNE

-Hepatita

Tratamentul hepatitei este unul din cele mai importante aspecte al utilizarii terapiei cu ozon. In acest caz efectul terapeutic al ozonului se dezvolta atat sub forma actiunii directe asupra virusului cat si indirect prin actiunea sa imunomodulatoare. Terapia cu ozon este eficienta in tratarea tuturor tipurilor de hepatita virala- A, B, C, in particular a formelor lor cronice.

Ozonul afecteaza lanturile polipeptidice ale membranei virale facand-o in acest fel incapabila sa adere la celulele tinta (hepatocite) si schimba de asemenea activitatea revers transcriptazei, enzima implicata in sinteza proteinelor virale si astfel blocheaza ciclul reproductiv al virusului (Ferberg, Carpendale, 1988). Virusurile capsulate sunt mai sensibile la ozon deoarece capsulele contin mai multe lipide, care pot reactiona cu usurinta cu ozonul. Aportul aditional de peroxizi indus de ozon intensifica considerabil activitatea fagocitica celulara care este intotdeauna scazuta in hepatite.

Amestecul gazos ozon/oxigen activeaza atat imunitatea celulara cat si cea umorala. Terapia cu ozon induce o crestere a formarii de citochine, in particular interferon, unul din cele mai importanti factori ai sistemului endogen de aparare impotriva infectiilor virale. Acest lucru duce la o crestere a sintezei de T- killer, care sunt responsabile de imunitatea umorala, normalizarea formarii de celule T- helper care regleaza functia limfocitelor B, care i schimb produc imunoglobuline. Cele mai sus mentionate conduc la supresia si eliminarea procesului inflamator.

Ozonul exercita o influenta pozitiva asupra hemostazei prin inducerea unei scaderi a agregarii trombocitare, o crestere a activitatii fibrinolitice si hipocoagulabilitate a sangelui care previne dezvoltarea unei inflamatii secundare reactive: micronecroza si microtromboza.

Oxigenul activ creste elasticitatea si deformabilitatea eritrocitelor astfel imbunatatind functia lor de transport a oxigenului si in concordanta microcirculatia si oxigenarea tesuturilor. Se ajunge la eliminarea dezechilibrului dintre procesele oxidative cu radicali liberi si sinteza de antioxidanti endogeni.

-Colita cronica

Colita nespecifica este o boala polietiologica.
Cateodata etiologia colitei nu este clara pacientului si doctorului curant, si terapia actuala reprezinta incercari simptomatice ale abordarii antiinflamatorii.
Multumita proprietatilor binecunoscute bactericide, viricide si fungicide ale ozonului la fel ca si efectul sau antiinflamator, efectul de stimulare a circulatiei si imunitatii, insuflatiile rectale cu ozon ofera o posibilitate complementara a tratamentului colitei. In procesul resorbtiei oxigenului activ prin peretele intestinal se ajunge la reactia sa cu produsii inflamatori ai metabolismului, eliminarea mediului hipoxic, acid si regenerarea epiteliului intestinal. Ozonul activeaza fagocitele, trage manerele imunitatii umorale. Acest lucru duce la restaurarea homeostaziei, normalizarea balantei microbiene, remisiunea simptomelor inflamatorii. O crestere a pO2 in sange duce la normalizarea motilitatii intestinale. In final, insuflatiile rectale cu ozon au in general un efect stimulator. Aceasta influenta pozitiva a ozonului este importanta in mod particular pentru starea psihica a pacientului cu colita.

-Gastrita cronica si gastroduodenita

Ozonul s-a dovedit a fi eficient in tratarea gastritei cronice si gastroduodenitei asociata cu Helocobacter pylori prin influenta sa asupra unuia din mecanismele patogenetice ale acestor boli: actiunea bactericida asupra numeroaselor bacterii si helicobacter; efectul antiinflamator prin oxidarea acidului arahidonic care este predecesorul prosatglandinei E initiind procesul inflamator; efectele antiinflamatorii si antiagregante la fel ca si efectul analgezic

Rezultatele clinice obtinute au fost verificate prin investigatii endoscopice, histologice, biochimice si imunologice.

-Boala ulceroasa gastrica

Actiunea multi fatetata a terapiei cu ozon in tratarea bolii ulceroase se dezvolta cel mai mult prin efectele sale antiinflamatorii, anti-Helicobacter, de regenerare si de stimulare. Datorita acestei interactiuni cu microflora, ozonul produce un efect bactericid puternic si scade rezistenta microorganismelor care raman la antibiotice. Oxigenul activ asigura eliminarea hipoxiei tisulare si creeaza conditii favorabile pentru procesele regenerative imbunatatind microcirculatia afectata in zona patologica prin actiune spasmolitica si normalizarea reologiei sangelui. Acest lucru duce la aceelerarea epitelizarii ulcerului, disparitia infiltratului din mucoasa mai rapid decat dupa terapia traditionala.

O scadere a inflamatiei membranei mucoasei gastrice sau duodenale este obtinuta atat prin actiune sistemica pe calea parenterala de administrare a amestecului gazos ozon/oxigen cat si prin actiune locala a produsilor ozonati. O crestere a imunitatii prin terapia cu ozon imbunatateste considerabil rezultatele la distanta si reduce riscul de recidiva a bolii. Terapia cu ozon poate fi folosita ca monoterapie sau in combinatie cu alte metode terapeutice.

-Bolile aparatului respirator (astmul bronsic, bronsita cronica, pneumonia)

Proprietatile imunomodulatoare ale ozonului pot fi folositoare in tratarea bronsitei cronice. Terapia cu ozon faciliteaza normalizarea raspunsului imun anti-infectios al organismului la infectiile virale- bacteriene. Asta duce la tensiunea imunitatii locale si generale scazute in bronsita cronica. Ca rezultat al tratamentului, in elementele bronsice si celulele mucoase la fel ca si in sangele periferic se ajunge la o crestere a totalului de limfocite T si T- helper care stimuleaza proliferarea celulelor B si formarea de anticorpi. Exista o crestere a IgA si IgM in serul sanguin, si o crestere a complexelor imune circulante si activarea fagocitelor neutrofile. Indicii IgA secretor in continutul bronsic se normalizeaza.

Alaturi de remisiunea inflamatiei bronsice se ajunge la o crestere a activitatii supresoare care indica cat de adecvat este raspunsul imun. Este activata absorbtia monocitelor si neutrofilelor sangelui periferic oferind eliminarea agentilor cauzatori.

Terapia cu ozon poate fi folosita cu succes in tratarea bronsitei obstructive, care este caracterizata de insuficienta respiratorie sau de manifestari diferite. Obstructia bronsica persistenta nu cauzeaza numai insuficienta respiratorie progresiva ci si faciliteaza de asemenea hipertensiunea pulmonara. Proprietatile vasodilatatoare ale ozonului pot si folosite in particular in acest caz. O imbunatatire a functiei de transport a oxigenului a sangelui prin calea parenterala a amestecului ozon/oxigen i.e. prin miscarea in plamani, o crestere a eliberarii de oxigen la tesuturi duce la eliminarea hipoxemiei si hipoxiei tisulare.

Caracteristicile principale ale terapiei moderne a astmului bronsic sunt interperetate ca influenta infectiilor virale si bacteriene, mecanismele bronhoconstrictiei si reactiile alergice, hipoxia.

Efectul terapiei cu ozon dezvolta prin actiunea sa multi- fatetata asupra procesului patologic. In primul rand, aceasta este abilitatea ozonului de a indeparta spasmul bronsic datorat actiunii de dilatatie asupra musculaturii netede prin radicalul NO produs in endoteliocite sub actiunea ozonului.

Se acorda o importanta mare abilitatii ozonului de a indeparta hipoxia tisulara care se dezvolta intotdeauna in astmul bronsic datorita insuficientei pulmonare rezultata din spasmul bronsic. Transportul oxigenului in sange prin plamani, eliberarea crescuta de oxigen la tesuturi, imbunatatirea proprietatilor de curgere ale sangelui duc la indepartarea hipoxiei.

O crestere a aportului de oxigen conduce la normalizarea sistemului imun. Mecansimele imunologice ale organismului sunt oxigen dependente cum chemotaxia adecvata si fagocitoza alaturi de formarea de radicali de oxigen liberi de catre macrofage si granulocite ca raspuns la infectie necesita aportul adecvat de oxigen.

Efectul imunologic al ozonului se dezvolta prin activarea productiei de citokine- interferoni, factor de necroza tumorala, interleukine. Ultimele activeaza legatura celulara si imunitatea umorala. Se ajunge la intensificarea sintezei de celule T- killer, care sunt responsabile pentru imunitatea legata celular, normalizarea productiei de T-killer, care regleaza activitatea limfocitelor B prin sinteza de imunoglobuline.

Stimularea sistemului imun faciliteaza supresia proceselor inflamatorii datorita scaderii activitatii celulelor efectoare si scaderii productiei de substante biologic active care dau reactiile bronhospastice.

Efectele anti-viral si anti- bacterian ale ozonului au o importanta mare. Actiunea bactericida a ozonului este similara cu procesele proprii ale organismului in directia distrugerii agentilor straini. Ozonul intensifica actiunea radicalilor liberi datorita abilitatii fagocitice crescute a leucocitelor. Pe langa asta, ozonul penetreaza celula microbiana si reactioneaza direct cu proteinele citoplasmatice afectand astfel proliferarea bacteriana.

Mecanismul anti- viral al ozonului se dezvolta prin distrugerea lanturilor polipeptidice ale membranei virale care afecteaza abilitatea virusului de a se atasa de celule. Se ajunge de asemenea la ruperea unuil lant de ARN in doua parti care opresc procesele de reproducere ale virusului. Actiunea protectoare a ozonului fata de celulele intacte este importanta. Apararea antivirala este oferita prin activarea sintezei de interferon si intensificarea eliminarii de celule infectate viral.

-Bolile asociate cu afectiuni arteriale ateroscletrotice

Aceasta sectiune este dedicata folosirii terapiei cu ozon in tratarea bolilor cauzate de afectiuni arteriale aterosclerotice- boala cardiaca ischemica, encefalopatia discirculatorie si afectarea arteriala aterosclerotica a membrelor inferioare.

Eficienta terapiei cu ozon in tratarea bolilor mentionate mai sus este asociata cu 4 mecansime de actiune a amestecurilor gazoase ozon/oxigen care ofera un efect terapeutic:

1. Influenta proceselor de peroxidare lipidica si a sistemului de aparare antioxidanta;
2. Actiunea antiinflamatorie;
3. Actiunea hipocoagulanta;
4. Influenta asupra functiei de transport a oxigenului a sangelui.

Ozonul medical la concentratii scazute este folosit in cazurile de afectari aterosclerotice nu cresc foarte mult peroxidarea lipidelor cat activeaza sistemul de aparare antioxidanta, normalizeaza o corelatie intre acestea si astfel elimina toxicitatea lipoproteinelor si consecutiv scad factorul perturbator al peretelui arterial.

Acest lucru a fost verificat in cursul investigatiilor asupra influentei terapiei cu ozon asupr aproceselor de peroxidare lipidica si a sistemului de aparare antioxidanta in serul sanguin prin metoda biochemoluminescentei.

Ozonul folosit in concentratii potrivite activeaza sistemul de aparare antioxidanta, in particular cel enzimatic, prin inducerea unei cresteri a activitatii superoxiddismutazei si catalazei la fel ca si a glutationului care inhiba reactia de peroxidare lipidica a radicalilor liberi si previne lezarea ischemica a tesuturilor.

Efectul antiinflamator al ozonului este bine cunoascut. In acest domeniu poate fi confirmat printr-o eficienta clinica ridicata obtinuta in afectiunile vasculare acute (infarctul miocardic acut, atacul apoplectic, stenocardia instabila) la fel ca si prin intermediul indicilor de laborator care indica o scadere a inflamatiei. Supresia proceselor inflamatorii duce la stabilizarea placii de aterom.

Din acest punct de vedere terapia cu ozon poate fi considerata o metoda preventiva prvind progresia afectiunilor arteriale aterosclerotice.

Investigatiile privind influenta terapiei cu ozon asupra indicilor de homeostazie si fibrinoliza la pacientii cu afectiuni arteriale aterosclerotice cu diferite localizari au aratat rezultate pozitive incluzand o scadere a agregarii trombocitare, o crestere a activitatii fibrinolitice si hipocoagulabilitatea sangelui, o scadere a fibrinogenului. Este important de indicat ca aceasta dinamica a avut loc numai in cazurile cu indici schimbati si manifestari in schimbarea valorilor medii catre limitele inferioare ale standardului. Astfel, terapia cu ozon faciliteaza normalizarea hemostazei.

-Boala cardiaca ischemica

La pacientii cu boala cardiaca ischemica terapia oxidativa este de obicei facuta ca o terapie complementara. Dupa stabilizarea si imbunatatirea starii pacientului in timpul tratamentului, dozele de medicamente pot fi scazute gradual.

-Terapia cu ozon in tulburarile de ritm cardiac (aritmii)

-Hipertensiunea

In hipertensiune, terapia cu ozon este folosita cu medicamentele antihipertensive care imbunatatesc efectul terapeutic. Ozonul medical faciliteaza normalizarea hemostazei trombicitic- vasculare care duce la reglarea afectarii membranare din hipertensiune, optimizarea functiei contractile si hemodinamicii inimii, scaderea rezistentei vasculare periferice si activitatii de peroxidare lipidica.
(vezi in sectiunea „Terapia cu ozon in practica chirurgicala”)

-Diabetul melitus

Terapia cu ozon in tratamentul complex al diabetului zaharat s-a dovedit a fi particular eficienta deoarece ozonul este capabil sa afecteze cele mai importante mecansime patogenetice ale acestei boli.

Ozonul creste penentranta membranei pentru glucoza prin stimularea ciclului pentozo fosfatilor si glizolizei aerobe, care sunt suprimate in diabet, si acest lucru duce la scaderea hiperglicemiei datoruta imbunatatirii eliberarii glucozei la tesuturi.

Ambele procese duc in schimb la intensificarea productiei de glutation, care participa la sinteza de glicogen si forma grasa a glucozei la fel ca si la sinteza de proteine. Oxidarea glucozei apare incluzand produsi finali. Ca rezultat, functia principala a carbohidratilor- aportul de energie- este restabilit. Deficitul energetic al tesuturilor este eliminat. Calea endogena a productiei de glucoza din glicogen si proteine este inhibata i.e. gluconeogeneza este suprimata. Ruperea proteinelor este scazuta, si procesele catabolice sunt suprimate. Peroxidarea lipidelor se intoarce la normal. Astfel, ozonul realizeaza un numar de functii caracteristice insulinei.

-Complicatiile diabetului zaharat

Nivelul sanguin de glucoza crescut pe o perioada lunga de timp in diabetul zaharat duce la schimbari ireversibile la nivelul vaselor de sange, rinichilor, ochilor si sistemului nervos.

Utilizarea ozonului in tratamentul angiopatiei diabetice este bazat pe abilitatea sa de a produce un efect pozitiv asupra metabolsimului carbohidratilor si lipidelor, de a imbunatati functia sanguina de transport a oxigenului, de a elimina tulburarile microcirculatorii de asemenea prin influentele sale pozitive asupra proprietatilor reologice ale sangelui alaturi de un efect asupra procesului de peroxidare lipidica si a sistemului de aparare antioxidanta. Deci, se recomanda includerea terapei cu ozon in schema de tratament a complicatiilor diabetului zaharat care este verificata dintr-un punct de vedere patogenic.