TERAPIA CU OZON IN PRACTICA CHIRURGICALA
-Peritonita
Folosirea terapiei cu ozon in tratamentul complex al formelor diferite de peritonita este bazat pe mecanismul dublu de actiune patogenetica al ozonului. In primul rand, efectul sau local prin activitatea dezinfectanta impotriva bacteriei, virusurilor, si fungilor rezultate din tulburari la nivelul membranelor lor datorita oxidarii fosfolipidelor si lipoproteinelor, ruperii lanturilor polipeptidice si proteinelor. In al doilea rand, efectul sau sistemic legat de complexele prote-na- lipid din plasma si membranele celulare care conduc la o crestere a pO2 si eliminarea hipoxiei la nivel celular, transformarea si sinteza de substante biologic active, eliminarea toxemiei, activarea celulelor imunocompetente, imbunatatirea reologiei si functiei de transport a oxigenului sanguin, scaderea intensitatii proceselor de peroxidare lipidicasi activarea sistemului de aparare antioxidanta a organismului.
Schema de tratament cu ozon depinde de forma, intinderea si faza peritonitei care defineste doza si metoda de terapie cu ozon aplicata.
Toate variantele de terapie sugerate de medicul specialist pentru tratatrea peritonitei sunt bazate pe folosirea combinata a metodelor sistemice si locale de terapie cu ozon in complex, alaturi de terapia traditionala.
Utilizarea rationala a terapiai cu ozon permite scaderea simptomelor de endotoxicitate, complicatiilor si letalitatii datorita peritonitei si cresterii vitezie de recuperare.
-Terapia cu ozon a ranilor purulente
Efectul ozonului medical asupra suprafetei infectate a ranii este obtinut prin terapia combinata.
Terapia locala cu ozon conduce la eliminarea hipoxiei regionale in focarul purulent prin stimularea activitatii enzimelor respiratorii succinodehidrogenaza si citocrom oxidaza.
Utilizarea parenterala a produsilor ozonati produce un efect detoxifiane asupra organismului, grabeste corectarea proceselor ce implica radicalii liberi, activeaza enzimele endogene de aparare, imbunatateste reologia sanguina, conduce la mobilizarea imunitatii celulare .
Dupa tratamentul chirurgical al focarului purulent, suprafata ranii este expusa la irigatii cu amestec gazos ozon/oxigen cu ajutorul unei camere de plastic (rana a fost umectata anterior). Concentratiile ozonului si timpul de expunere depind de aria afectata, factorul cauzator, gradul de severitate si procesul purulent- inflamator.
Datorita supresiei mecanismelor compensatorii adaptative ale organismului terapia combinata ar trebui sa includa utilizarea antioxidantilor.
Combinatia de metode locale si sistemice de terapie cu ozon in tratamentul ranilor purulente permite scurtarea duratei tratamentului, operatiilor repetate, letalitatii.
-Ulcerele trofice
In tratamentul acestei patologii folosirea ozonului se bazeaza pe proprietatile sale principale: bactericida, efectele analgezice, imbunatatirea proprietatilor reologice ale sangelui in zona microcirculatiei, activarea proceselor intra si extracelulare oxigen dependente, intinsificarea activitatii celulelor imunocompetente si a regenerarii.
Tratamentul include mai multe tipuri de terapie cu ozon:
- locala- irigatii gazoase cu ozon a proceselor focale cu ajutorul unei camere de plastic,
- injectii subcutanate cu ozon in jurul locului ulceratiei,
- aplicatii cu ulei de masline ozonat,
- sistemice- infuzii parenterale de ser fiziologic ozonat.
Schema de tratament pentru fiecare pacient este determinata individual in functie de caracterul si marimea ulcerului, si modalitatea sa de formare.
Dupa 2- 3proceduri de terapie cu ozon pacientii mentioneaza remiteraea durerii, scaderea senzatiei de greutate in membrul afectat, senzatia de arsura si mancarime, regresia semnelor locale de inflamatie. Dupa 6- 8 proceduri se ajunge la curatarea activa a ulcerului, aparitia granulatiei, procesul gradual de epitealizare focala si a marginilor. Se ajunge la imbunatatirea generala a starii pacientului, stabilizarea profilului lipidic, activarea sistemului enzimatic antioxidant.
In anumite cazuri epitelizarea suprafetelor ulceroase apare dupa al doilea curs de terapie complexa cu ozon, atunci cand intervalul intre ele este de 2- 3 saptamani. Daca chirurgia plastica este necesara, utilizarea ozonului pentru curatare duce la transplantabilitate completa. Recidivarea ulcerului este redusa considerabil, timpul de spitalizare al acestui grup de pacienti este scazut.
-Leziunile de decubit
Utilizarea ozonului in tratamentul leziunilor de decubit este cea mai potrivita varianta atat pentru pacient cat si pentru doctor printre metodele numeroase de tratament traditional. Nu cauzeaza nici un efect advers pacientului. Conduce la disparitia rapida a necrozei si mirosului neplacut.
Alaturi de terapia locala cu ozon este necesara realizarea autohemoterapiei majore cu ozon pentru stimularea proceselor oxigen dependente, metabolismului, sistemelor de aparare a organismului, eliminarea hipoxiei tisulare.
-Traumele termice
Ozonul este folosit impotriva mecanismului major de afectare tisulara- stresul oxidativ care se dezvolta din prima zi de soc in urm arsurii datorita intensificarii acute a proceselor oxidative si a insuficientei sistemului de aparare antioxidanta. Administrarea de oxigen activ terapeutic dozat faciliteaza refacerea balantei dinamice intre peroxidarea lipidica si enzimele antioxidante. Se ajunge la o scadere considerabila a nivelului endotoxemiei care duce la o corectare mai bine manifestata a statusului imunologic, cresterea activitatii fagocitare. Ozonul asigura optimizarea sistemelor respirator, cardiovascular si secretor. Participa activ la corectarea practic a tuturor proceselor patologice corectand sindromul insuficientei poliorganice in arsuri. Toate cele mai sus mentionate permit considerarea terapei cu ozon ca o metoda de detoxifiere endogena.
-Boli distructive ale plamanului si pleurei
Terpia cu ozon este inclusa in tratamentul complex al bolilor inflamatorii- purulente ale pleurei si plamanului pentru a intampina bacteriemie, intoxicatia endogena prin potentialul puternic oxidativ al ozonului, pentru stimularea sistemelor protectoare si compensatorii ale organismului, corectarea metabolismului energetic, stabilizarea apararii antioxidante. Terapia cu ozon scade insuficienta sistemului de drenaj al organismului, intensifica procesele microcirculatiei imbunatatind aportul parenteral cu oxigen.
-Artropatiile (artroza deformanta, artrita, epicondilita, bursita cronica)
Datorita proprietatilor sale unice, terapia cu ozon este folosita cu succes in tratamentul artropatiilor. Rezultatul terapiei efectuate este bazat pe efectul sau antiinflamator prin modularea de catre ozon a sistemului prostaglandinic care duce la formarea de aparare intracelulara a organismului impotriva activarii reactiilor cu radicali liberi . Efetul analgezic este realizat prin penetrarea ozonului in zona de inflamtie articulara si oxidarea mediatorilor durerii . Oxigenul activ imbunatateste metabolismul tesuturilor articulare si strcturilor microcirculatorii in tesuturile afectate, ducand la aparitia unui efect regenerator.
Deja dupa prima procedura cei mai multi pacienti au vorbit despre eliminarea simptomelor dureroase, cresterea gradului de miscare pasiva si activa in articulatiile afectate. Perioada fara durere dupa cursul terapie cu ozon dureaza cu o medie de 3- 5 luni, apoi cursul tratamentului ar trebui repetat.
-Ateroscleroza arteriala obliteranta a membrelor inferioare
Perturbarile circulatiei arteriale periferice, in particular la nivelul membrelor inferioare, sunt considerate principala indicatie pentru terapia cu ozon la doze scazute prin producerea de efecte pe diferitele cai patogenetice.
O crestere a rezistentei la peroxidare a eritrocitelor prin utilizarea dozelor terapeutice de ozon conduce la o crestere a elasticitatii si deformabilitatii eritrocitelor care are un efect benefic asupra proprietatilor reologice ale sangelui in patul microcirculator si a functiei de transport a oxigenului imbunatatind eliberarea de oxigen in aria capilara si crescandu-i utilizarea. Din acest motiv ozonul imbunatateste proprietatile structural- functionale ale membranelor celulare care realizeaza un rol de conducere in procesele oxidative cu radicali liberi si in sinteza de antioxidanti endogeni, supresia agregarii celulelor rosii sanguine. Dezechilibrul dintre aceste doua procese este unul din mecanismele care induc ateroscleroza. Multumita optimizarii circulatiei periferice, terapia cu ozon faciliteaza o scadere a tonusului peretelui arteriolar si deschiderea capilarelor non- functionale la fel ca si o imbunatatire a functiei anastomozelor colaterale compensatorii cu efect de prelungire.
Utilizarea cu succes a terapiei cu ozon depinde cel mai mult de indicatiile corecte in fiecare caz individual.
-Complicatiile diabetului zaharat
Nivelul sanguin de glucoza crescut pe o perioada lunga de timp in diabetul zaharat duce la schimbari ireversibile la nivelul vaselor de sange, rinichilor, ochilor si sistemului nervos.
Utilizarea ozonului in tratamentul angiopatiei diabetice este bzat pe abilitatea sa de a produce un efect pozitiv asupra metabolsimului carbohidratilor si lipidelor, de a imbunatati functia sanguina de transport a oxigenului, de a elimina tulburarile microcirculatorii de asemenea prin influentele sale pozitive asupra proprietatilor reologice ale sangelui alaturi de un efect asupra procesului de peroxidare lipidica si a sistemului de aparare antioxidanta. Deci, se recomanda includerea terapei cu ozon in schema de tratament a complicatiilor diabetului zaharat care este verificata dintr-un punct de vedere patogenic.
Datorita imunitatii suprimate in diabetul zaharat, se ajunge la dezvoltarea complicatiilor amenintatoare- sindromul piciorului diabetic cu afectare purulent- necrotica. Terapia cu ozon este inclusa in tratamentul complex al acestui proces patologic sever pentru a obtine o corectare mai rapida si mai eficienta a tulburarilor homeostaziei, fagocitozei, imunitatii, microcirculatiei, activarii proceselor oxigen dependente in organism, crestera substraturilor energetice, eliminarea intoxicatiei endogene. In cazul proceselor purulente ozonul este folosit la nivel local ca o metoda etiotropa cu efect puternic bactericid, viricid si antifungic.
Numarul de tratamente cu ozon si intervalele dintre ele trebuie sa fie determinate individual pentru fiecare pacient in functie de starea sa si de tabloul clinic.
